Tristetea se aduna iar,
In stropi de roua si de ceata
Si se topeste in amar
In fiecare dimineata.
Mi-e bine dar mi-e imposibil
Sa ma trezesc cu roua-n flori
Si-mi pare trist de susceptibil
Ca sufletul imi da fiori.
Agat o salcie sa nu planga,
M-ascult in suflet cum sa cer
Si nemurirea se scufunda
In stropi de roua ce nu pier!
Ma doare ca nu stiu sa bucur
Mi-e chin ca nu-nteleg de ce
Ca doua aripi in chip de flutur’
Ma frang incet dar repede.
Se-amesteca culori albastre,
Apun petale aurii,
Ca serile ce nasc doar astre
Si zorile doar bucurii!!
Esti totul si nimica dara,
Ca un copac uitat de flori
Ce se usuca-n primavara
Si reivie-n timp de ploi!
