CAPITOLUL I
Ma doare clipa cateodata. Asa trebuie sa fie? Tot caut in fiecare secunda, linistea. Imbrac in fiecare dimineata “haine” care doar imi vin bine. Dar cat de nepotrivite sunt pe dinauntrul meu. UN ROL..si doar SUPRAVIETUIRE. Cati stiu oare ce e in culise?
Cineva imi spunea o data ca ar fi mult mai spectaculos sa se vada ce e in spatele cortinei..Dar mie imi place sa ma ascund din ce in ce mai mult!
Capitole scurte din viata unei fete pe care aproape ca n-o cunosteam.
Flashuri..
Am trecut prin toate fara sa stiu nimic despre mine. Clipa…Atat mai ramasese din viata mea. Dar nici macar pe ea n-o vedeam. N-o simteam. Norocul a fost cand s-a deschis o usa in fata mea si a intrat…CLIPA. Cu toate astea n-am stiut sa ma bucur de ea. Am simtit ca e ultima poarta ce mi se mai putea deschide si inchide in acelasi timp. O ultima “frontiera”. A mea cu mine. Tot ce mai puteam sa fac era sa-ncerc sa o trec. Si stiam intr-o fractiune de secunda ce-aveam sa pierd si ce puteam sa castig!!!
