O copila speriata, dar si foarte nerabdatoare, astepta pe holurile unui spital din Bucuresti sa i se faca fisa de internare!

“Cezariana, dom’ doctor, nu”?

“Cezariana, da, nu vezi cat e de  mica”?

Ma uitam la toata lumea din jurul meu si nimeni si nimic nu ar fi putut sa-mi ia frica si in acelasi timp bucuria nesfarsita ca , dupa 9 luni, o sa-mi strang copilul in brate! Stateam pe o bancheta de spital, pe care probabil statusera cine stie cate alte femei, simtind acelasi lucru si imi tineam mainile impreunate pe burta mare, pe care abia o mai “caram” si stand jos. Cascasem ochii mari, fiind atenta la agitatia din jurul meu si ma gandeam de ce tocmai azi, e asa urat afara. Vroiam sa fie soare…sa fie fericita toata lumea…sa impartasesc cu toata lumea bucuria mea, care nu ar fi putut fi masurata cu nimic…Dar, alaturi de mine, nu era decat…MAMA. Atat mi-aduc aminte si…bataile inimii puiului care inca mai era in burta.

12:00 – si-am auzit primul planset de copil al meu! Copil nascut cu “Soarele pe cap” . Guvernat de Soare. De Lumina..Si iata ca azi, dupa 10 ani, 2 aprilie este intr-o VINERI MARE.

LA MULTI ANI, MARC!

LA MULTI ANI, Lumina mea!

Iti multumesc ca timp de 10 ani, ai avut zi de zi rabdarea sa ma inveti cine sunt, sa ma inveti sa iubesc, sa ma lasi sa inteleg ca viata mea nu ar mai fi fost absolut nimic fara tine, iti multumesc pentru ceea ce sunt astazi si ceea ce n-am sa mai pot  fi niciodata. Iti multumesc pentru zambetul somnoros din fiecare dimineata. Pentru tot ceea ce niciodata nu as fi facut si nu as fi stiut, daca nu MA ALEGEAI!

Sa fi sanatos si iubit, copilul meu!

Sigur, multi imi vor sari la gat si imi vor spune ca previziuni exista de cand lumea. Absolut. Perfect real..doar ca azi, previziunile se fac, in mare parte, de pe wc. Toata lumea se pricepe..si unde e cel mai comod? Unde e cel mai relaxant? La buda! Iata cum e plin de “specialisti”. De oameni care stiu exact sa “citeasca” in stele, in carti, in viitor, in…orice ar putea sa prevada ceva. Orice.

Unde mai e misterul? Unde mai e “interesantul”, sau “necunoscuta” din viata noastra?..daca oricum stim ce dracu are sa ni se intample? De ce m-ar interesa cu cine o sa ma marit, sau de cate ori? Cate amante va avea sotul meu, sau cand o sa crapam cu totii? Ce influenta va avea planeta nu stiu care asupra destinului meu, sau al tau si ce prevede constelatia X copilului pe care il voi avea peste 10 ani? Daca marele specialist a zis ca maine va fi cutremurul secolului ?…daca tot maine – ne spune un alt mare prevazator – va veni apocalisa? Care saraca, s-a hotarat sa nu mai astepte pana pe 21 decembrie 2012, cand au spus maiasii…sau pe 22…sau cand doamne iarta-ma se termina cu calendarul…care calendar? Din cate stiu sunt mai multe…dupa care ne luam??? In fine…

Sa ne intoarcem la…previziuni…ASTRALE…MORTALE…cum or fi ele. Previziuni sa fie, caci de’ , tre sa fim TRENDY!

Chiar putem sa spunem de cate feluri sunt previziunile?

Ceea ce pot sa spun e ca mi s-a acrit de specialistii in previziuni, care traiesc la un “level” pe care noi, amaratii de rand, nu-l vom atinge niciodata. Sigur, poate ca unii dintre noi mai avem si cate o mica lume paralela, dar niciodata atat de paralela precum a lor! Sunt “paralela” cu multe. Recunosc. Dar m-am saturat de “prevazatorii de duzina”, care ne initiaza in fiecare zi in PREVIZIUNILE lor…. MORTALE!

Si apropos…cand ziceati ca vine APOCALIPSA? )

15/08/2009

14/08/2009

De pe mosia “Muchia Noptii” a relatat, al vostru Matei Vladutescu.

P.S. In curand, Pe Muchia Noptii – live de pe pamantul muncit cu sange, sudoare si lacrimi de catre Alexa

Am asteptat sa treaca un an pentru a veni un altul…cica…mai bun!

Nici gand!!!

M-au lasat nervii inca din prima secunda a lui 2009. Si incet,incet ma lasa toti!

Ori am devenit prea sensibiloasa, ori pur si simplu s-a dus dracu cu perceptia mea pozitiva despre ceea ce ma-nconjoara.

S-a gandit cineva, persoana importanta, nu spui cine, sa-mi faca trecerea dintre ni mai cu…SARE SI PIPER! Imi plac vorbele “plimbate” de mor. Cred ca s-au prins multi, inclusiv persoanele importante din viata mea. Si mi-au servit-o!!! Ce sa zic???! Am inghitit-o!!!!

Dar ma intreb acum, merita sa o “intorc?”

Cineva, mi-a spus ca degeaba ma intristez, ca  daca as pleca urechea la fiecare “muscatura de fund” as ramane fara el. Si nu e mare pacat sa raman fara bunatate de “dos” ????