AM ASCULTAT CUM I S-A APRINS
INIMA…
SI-AM CERUT CERULUI
SA NU I-O JERUIASCA
PREA TARE.
ERA O FIINTA PREA..
VIE.
NU NUMAI CA NU MERITA
SA SIMTA ARSURA
DAR CHIAR AR FI
TREBUIT PAZITA
DE MINE.
O IUBEAM PREA MULT.
SI DESI PARE STUPID
NU DOREAM CA SI EA
SA MA IUBEASCA.
SI ASTA ERA DE-AJUNS.
INSA…
INTR-O ZI,AM ASCULTAT MAI BINE
SI-AM AUZIT CUM I S-A APRINS
INIMA…
ATUNCI AM RUGAT
MAREA
SA-I STINGA FOCUL
SA-I INNECE DUREREA…
CU TOATE CA AR FI TREBUIT
SA MA IMBAT DE FERICIRE
CA E A MEA…
DAR NU M-AM GANDIT
CA SAREA DIN MARE
AR FI INCOVOIAT-O DE DURERE
SI NU I-AR FI INCHIS RANA
MULTA VREME.
SI TOTUSI…
AZI,CAND AM INTALNIT-O,
AM ASCULTAT-O
SI-AM AUZIT CUM I S-A APRINS
INIMA…
AM ALES MOMENTUL ACELA
SA-L PASTREZ PENTRU TOTDEAUNA
UNDEVA
DEPARTE DE ORICE
AR PUTEA SA-I STINGA JARUL.
AM ALES SA MA BUCUR
DE CEALALTA JUMATATE A MEA
CARE MA FACEA SA NU EXIST
PE DE-ANTREGUL.
CU TOATE ASTEA…
STIU CA-NTR-O BUNA ZI
TRISTETEA MA VA AJUNGE
DIN URMA
SI VOI PLATI CU VARF SI INDESAT
ALEGEREA FACUTA AZI!
LINISTE!!!!
