Se stie, nu-mi plac florile..Cu toate astea, zilele trecute, mintea mi-a zburat catre o floare tare ciudata. O floare care creste din noroi. Cu cat este mai mult noroi, cu atat e mai frumoasa. Lotus. Interesanta floare…mai mult decat atat, daca o scoti din noroiul ei, se ofileste rapid. A propos de asta, ma gandeam ca si noi, oamenii suntem la fel. Ne scaldam in noroiul propriu si cu cat e noroiul mai noroi, cu atat suntem mai bine “hraniti”, mai infloritori…in schimb, daca ne scoate cineva de-acolo, crapam in cateva minute. Cine si cu ce drept te face peste noapte mincinos si profitor? Cine si cu ce drept judeca pe altul ca te apara? Cine si cu ce drept incearca apoi sa te impace…si cine si cu ce drept are pretentii sa te mai porti frumos dupa ce te-a tavalit fara sens? Cine si cu ce drept, doar pentru ca esti carne de tun, doar pentru ca iesi la inaintare si pentru altii, doar pentru ca poate crezand in ceva, iti pui sufletul pe tava, te face apoi vinovat de orice stare proasta pe care o are? Cat de usor e pentru altcineva sa te faca sa te simti prost? Cineva care se ascunde in spatele unor ferestre mate…cineva pe care nu “meriti” sa-l vezi, doar pentru ca asa a hotarat el pentru tine…Cat de simplu e ca cineva din umbra, sa se joace cu nervii tai? Cineva care crede ca psihologia nu s-a inventat decat pentru el, care crede ca nimeni altcineva nu poate deslusi asa ceva.., care poate da, are o karma grea de dus, dar care nu gandeste nicio secunda ce se poate intampla daca intr-o zi, cineva, pur si simplu, reuseste sa-l scoata din acel noroi din care “renaste” mereu.

Nu-mi plac florile, se stie..Dar lotusul e ceva ce da mereu de gandit! Alb la vedere, imaculat, dar cu radacinile adanc infipte in noroi.