Ma gandeam la mare..am vazut niste poze mai vechi, de prin tinerete si m-a apucat doru de inghesuiala din tren cand fugeam la 2 Mai, fara sa stie prea multa lume. Au trecut anii si ma “regasesc” intre patru pereti, inchisa parca de propriile decizii pe care candva le-am crezut “cele mai bune”. Greu sa accepti ca a trecut atat de repede timpul si mai ales ca nu-l mai poti intoarce. Numaratoarea inversa deja a inceput de cativa ani si crizele de varsta vin unele dupa altele, de ca si cum abia asteptau sa te gaseasca. Nu, nu vorbesc cu regret, fiecare etapa are frumusetile ei…doar ca mi-e pofta de libertate!