Cteodata nu se mai termina. Cateodata o secunda pare o vesnicie. Si cateodata vrei sa opresti secunda aceea in loc. Sa inghete tot si doar tu sa te misti. Ti s-a intamplat? Mie da. Alaltaieri mergeam pe Lipscani. Ma uitam in jurul meu si parca oamenii nu mai aveau materie. Se chinuiau sa ramana in concordanta cu timpul si nu mai reuseau. Am zambit gandindu-ma ca si ei ma vad asa. Am zambit gandindu-ma ca si lor le trecea prin cap acelasi lucru. As fi luat-o de la capat cu totul. Pentru o secunda, acea secunda, m-am intrebat scurt daca as schimba ceva? Nimic si totusi as fi vrut sa pot face ceva in plus. Sa nu mai vad si sa nu mai aud ce doare. Sa observ doar ce e frumos si cald si calm si sa aud doar fosnetul hainelor ce ii imbraca…Fara cuvinte. Doar gesturi. Doar zambete. Poate si gandurile. Nu stiu sigur..
Da, am imbatranit. Au trecut anii, orele, minutele si secundele, fara sa stiu sa ma bucur cu totul de ele. Revad filmul, alegerile facute…si am o revelatie. Alegerile nu ne mai apartin in timpul vietii. Exista doar un singur “moment” in care alegem, ne scriem destinul. Si asta inainte de a ne naste. Atunci alegem unde sa venim, cu cine sa ne intalnim, cand si de ce sa ne bucuram si cat sa “ducem”. In secunda in care am luat prima gura de aer, totul e stabilit. Ramanem doar cu senzatia ca mai alegem. Ne intrebam de ce-am ales asa? De mii de ori ne intrebam, intr-o singura viata! Cine poate stii? Cu siguranta am stiut exact cand am ales..Ne-am lasat oamenii dragi sa ne paraseasca, sa mearga la ingeri mai repede decat noi. Ne chinuim cu cate o boala greu de dus…sau din contra, o viata intreaga zambim si zicem: “m-a pazit” Dumnezeu. Si cand crezi ca nimic nu se mai poate intampla, te trezesti ca accepti sa fi rastignit!
Ore, minute, secunde…o vesnicie pe care o construim fiecare dintre noi. Daca ne-am opri toti, brusc, ce s-ar intampla cu vesnicia noastra? Ar disparea? Ne construim bucatele de Rai inchipuit, ca mai apoi sa facem baie in Iad. Ne rugam de Dumnezeu sa ne ierte, cand am ales demult sa fim niste pacatosi.
Pentru singura secunda doar, as vrea ca timpul sa stea in loc!
Atat!
Viata noastra nu e formata din multele secunde cuprinse in timpul petrecut pe pamant, viata noastra e secunda in sine.atat dureaza ea, o simpla si banala secunda. Tragic? oh da, cand vine timpu sa ne ia dracu sau omologul lui barbos plangem ca totul a trecut intr’o clipa.
Vesnicia? amuzant, vorbim de’o vesnicie, suntem inconjurati de ea si totusi nu suntem capabili sa administram o banala secunda, viata noastra
Deci… fiind atat de ocupati sa tinem minte ce ne face rau (din punctul altora de vedere) nu mai avem vreme sa traim frumosul care ni se intampla
Natarai
Carpe Diem…
Nu?
Nu
Fireste ca nu…
Suntem prea idioti pentru a vedea ce ne inconjoara. Ratam ce ne aduce bucurie in suflet, ratam omul, il condamnam pentru ca nu face lucruri insa fugim imediat, la primul moment de slabiciune o luam la goana .
Preferam comoditatea, anulam in noi dorinta doar pentru ca ne raliem la ce e mai bine pentru altii, Condamnam pentru ca la randul nostru suntem a dracu de condamnati , nu conteaza ca cel care o face e vesnic Retard, nu conteaza ca e un Ignorant sau un Imoral, condamnat la trecere prin viata nevazut, nesimtit dar cine stie, poate asta e de fapt motivul rautatii noastre.
Avem ocazia sa pierdem insa suntem prea orgoliosi, o avem sa si castigam ceva insa atunci credem ca nu merita efortul. Cate ocazii avem? Stupid de multe, de cate ne agatam? De niciuna, e mai simplu sa victimizam, sa lesinam si sa ne dam cu sticla’n cap pentru cat de ghinionisti suntem. S’a gandit cineva ca daca accepti sa pierzi ceva la un moment dat e posibil sa faci pe altcineva fericit? Ca poate de fapt asta ar trebui sa fie fericirea ta in sine?
Era un cuvant banal, “Altruism” isi mai aduce aminte cineva de el? Nu, suntem invidiosi pe altii? Daaaaa doar daca vedem ca cineva care ne place zambeste faultam, e mai simplu asa. Mai stie cineva sa zambeasca? Pe bune, mai stie cineva s’o faca sincer? A?
Asa cred si eu
Finalul dragilor, doar ala ne apartine. Lacrima din coltul ochiului atunci cand ai realizat ca ai trait ca prostu e singura sincera altfel…… Dust