Ei bine, da! Am gasit motivul pentru a..zambi! Ce ciudati suntem..Stam langa o persoana ani de zile si n-o vedem. Brusc, se intampla ceva si realizezi ca tot ceea ce vroiai, ce doreai era chiar langa tine. Si te intrebi ce dracu ai facut de ani de zile nu ai vazut? Nu ai inteles…nu ai fost prezent! Unde ai trait? De ce ai cautat altceva? De ce ai asteptat altceva?

Din pacate atunci cand avem de unde alege, facem doar greseli..alegem mereu ce e imposibil. Ce nu se poate contura, ce e predestinat de fapt, altcuiva! Proiectam vise asupra altuia..cand de fapt visele sunt doar ale noastre! Ii vedem pe cei din jur, ca posibile carlige de care sa ne agatam doar, atunci cand ne e rau si greu..Cu ce drept facem asta? Realizam vreodata care sunt adevaratele “drepturi” pe care le avem asupra celorlalti? Nu, nu realizam pentru ca nu vrem. Cam cat de comozi suntem? Cam cat de lasi? Cam cat de “nefinisati” si “neconstruiti”? Cam A……T…….A……..T!

In ultima vreme mi s-a spus ca am ajuns sa fiu atat de rece si de nepasatoare..atat de a nimanui..atat de incercanata si serioasa. Am uitat sa zambesc! Poate pentru ca nu aveam cui! Sau pentru ce! Intr-o dimineata insa, m-am trezit cu zambetul pe buze, realizand ca sunt o mare proasta. Ca singurul punct in care am uitat sa privesc, era chiar in fata ochilor mei. Acolo mi-am regasit zambetul!

Multumesc pentru rabdare…pentru capacitatea de intelegere…pentru increderea nelimitata…si pentru atata iubire!

[youtube:http://www.youtube.com/watch?v=OBgLGRU-8Ek]