2 APRILIE 2000!

O copila speriata, dar si foarte nerabdatoare, astepta pe holurile unui spital din Bucuresti sa i se faca fisa de internare!

“Cezariana, dom’ doctor, nu”?

“Cezariana, da, nu vezi cat e de  mica”?

Ma uitam la toata lumea din jurul meu si nimeni si nimic nu ar fi putut sa-mi ia frica si in acelasi timp bucuria nesfarsita ca , dupa 9 luni, o sa-mi strang copilul in brate! Stateam pe o bancheta de spital, pe care probabil statusera cine stie cate alte femei, simtind acelasi lucru si imi tineam mainile impreunate pe burta mare, pe care abia o mai “caram” si stand jos. Cascasem ochii mari, fiind atenta la agitatia din jurul meu si ma gandeam de ce tocmai azi, e asa urat afara. Vroiam sa fie soare…sa fie fericita toata lumea…sa impartasesc cu toata lumea bucuria mea, care nu ar fi putut fi masurata cu nimic…Dar, alaturi de mine, nu era decat…MAMA. Atat mi-aduc aminte si…bataile inimii puiului care inca mai era in burta.

12:00 – si-am auzit primul planset de copil al meu! Copil nascut cu “Soarele pe cap” . Guvernat de Soare. De Lumina..Si iata ca azi, dupa 10 ani, 2 aprilie este intr-o VINERI MARE.

LA MULTI ANI, MARC!

LA MULTI ANI, Lumina mea!

Iti multumesc ca timp de 10 ani, ai avut zi de zi rabdarea sa ma inveti cine sunt, sa ma inveti sa iubesc, sa ma lasi sa inteleg ca viata mea nu ar mai fi fost absolut nimic fara tine, iti multumesc pentru ceea ce sunt astazi si ceea ce n-am sa mai pot  fi niciodata. Iti multumesc pentru zambetul somnoros din fiecare dimineata. Pentru tot ceea ce niciodata nu as fi facut si nu as fi stiut, daca nu MA ALEGEAI!

Sa fi sanatos si iubit, copilul meu!